Pentru europeni, numele Abdul Sattar Edhi nu spune nimic, cu excepția, poate, a faptului că indică o naționalitate musulmană. Pentru pakistanezi, în schimb, același nume este omagiat, apreciat și trezește un respect similar cu cel purtat Maicii Tereza. De altfel, datorită acțiunilor sale caritabile și faptului că Fundația întemeiată de el este cea mai mare organizație mondială de voluntari, Abdul Sattar Edhi este supranumit și Sfântul sau Maica Tereza a Pakistanului.

Povestea lui Edhi Sattar începe cu o tragedie, acea în care își pierde mama, la o vârstă fragedă, 19 ani, din cauza unei pneumonii, o afecțiune aparent banală, dar care la acea dată, 1947, era sursa multor decese. Suferința pe care a simțit-o la pierdere mamei sale l-a făcut pe tânărul Sattar să fie mult mai receptiv la durerea celor din jur și l-a motiva să gasească o soluție pentru a-i pune capăt.
Obiectivul său, pe cât suna de altruist, pe atât părea de dificil de obținut, însă viitorul filantrop nu a pierdut timpul gândindu-se la detalii organizatorice, ci a pornit cu pași mărunți. Pentru început, a strâns banii din donațiile oferite de trecători, pe stradă, și a închiriat un mic birou. Ulterior, biroul a devenit un dispensar și apoi s-a multiplicat exponențial, până când a ajuns la dimensiunile uluitoare din prezent, reușind chiar să atragă obțină o premieră omologată în Cartea Recordurilor. Totul făcut cu răbdare, cu atenție și cu o detașare proverbială, de care doar un înțelept indian poate fi capabil.

Cea mai mare organizație de voluntari din lume
Edhi își dorea să-i poate ajută pe cei care nu-și permiteau financiar beneficiile sistemului medical și a vrut să poată pune bazele unui program medical propriu. De la micuțul dispensar pe care bărbatul l-a prevăzut și cu o ambulanță pe care o conducea personal către intervenții locale și pentru transportul medicamentelor, acum Funația Edhi Sattar cuprinde orfelinate, cantine, adăposturi pentru oamenii străzii, clinici de reabilitare, centre pentru femeile abuzate, cimitire și ambarcațiuni de salvare.
Fundația pe care Edhi împreună cu soția sa a administrat-o și condus-o a pregătit 40.000 de asistente și deține un parc auto format din 1800 de ambulanțe ”super-eficiente”, o flotă recunoscută de Cartea Recordurilor, în 1997, ca fiind cel mai mare serviciu de urgență cu voluntari din lume, notează The Independent. Pentru a vă putea face o idee despre amploarea fenomenului început în Pakistan, la ora actuală, dacă formați 115 de oriunde din Asia de Sud, va răspunde cineva de la Fundația Edhi.

Iubitor de oameni, critic al corporațiilor
Născut sub auspiciile religiei musulmane, Abdul Sattar nu a introdus nicio limită în ceea ce privește ajutorul oferit și nu invocat argumente religioase când a venit vorba de acte de caritate. În schimb, a criticat lăcomia corporațiilor și a refuzat donațiile extrem de generoase oferite de oameni pe care-i numea capitaliști agresivi. El s-a implicat și în cauze internaționale, nu doar pe plan local, cum ar fi, de exemplu, ajutorul financiar de 100.000 de dolari victimelor din Louisiana, afectate de Uraganul Katrina în 2005 sau susținerea celor care sufereau de foametea din Etiopia, în 1985.
Pentru acțiunile sale, în mod paradoxal, a fost criticat de extremiștii musulmani care l-au hărțuit în numeroase rânduri și chiar au jefuit unul dintre sediile Fundației. ”Îl considerau un infidel, pentru că nu-și spunea rugăciunile și nu păstra orânduirea islamică, așa cum este ea propovăduită de fundamentaliști”, explică soția lui Edhi, Bilquis, citată de Guardian.
Autor Alexandra Grigore